"Helvetia gloria still smile behind the shade of shame.
I'll be your Revenge, I'll be your Victory!!!"

In conferinta de presa de la Timisoara, de anul trecut, Fernando Ribeiro vorbea de o muzica si o atmosfera specifice, partajate de trupele de la Century Media, la care Moonspell si-au adus cu mandrie propriul input. Prin anii ’90, label-ul Century Media si producatorul Waldemar Sorchyta erau cunoscuti pentru promovarea unor grupuri (pe atunci) proaspete si inovatoare ca Sentenced, Dark Tranquility, Moonspell, The Gathering, Tiamat, Samael, si nu pentru Sick of It All, The Haunted ori Backyard Babies. Cultivarea “electronicii”, un anumit apetit pentru schimbare, cel putin in interiorul scenei metal /gotic /doom, si diverse indrazneli stilistice au constituit numitorul comun al trupelor mai sus citate. De departe insa, elvetienii Samael (din Sion) au beneficiat cel mai bine de sustinerea publicului de-a lungul timpului, in timp ce colegii de generatie primeau boicot general (Tiamat), altii schimbau complet galeria de fani (The Gathering), unii se desfiintau (The Sentenced) si altii se apucau de inexplicabile politici “back to the roots” (Moonspell). Ca detaliu anecdotic, atunci cand Samael s-au apucat de inregistrat coveruri Depeche Mode, marele poli-instrumentist Fenriz i-a selectat pe compilatia Peaceville a celor mai kvlt piese black din istorie. Mijlocul anilor 2000 ii regaseste pe Samael live la Bucuresti, in fata unui public mai vechi si mai recent (de rock /gotic /metal /industrial metal), atras in egala masura de trecutul si prezentul formatiei.

"...YES is the word to everything
To Liberty, to Sweetness, to Peace and Construction!!!"

Secretul Samael pare sa fie muzica de mesaj si altoirea noului (sound puternic electronizat) pe un schelet propriu de metal extrem, patentat cu albumul Ceremony of opposites (1994), in care tempoul lent de doom este propus cu o ritmica obsesiva imprumutata din industrial. Singura exceptie ramane dublul disc electro & trip-hop Era one / Lesson in magic (2006). Schimbari de fond nu au avut loc, poate doar la “noms de guerre” ale protagonistilor: temutul Vorphalack (versuri, voce, chitara) devenind misteriosul domn “Vorph”, Masmiseim (bas) - un neutru “Mas”, iar diavolescul Xytraguptor (compozitie, percutie electronica, sintetizator, sampler, baterie) nimic altceva decat binarul “Xy”, creier principal. In concertul de la Sala Agronomia, formatiei i s-a alaturat si chitaristul… Makro.

Showul s-a desfasurat la cote profesioniste, publicul fiind cucerit rapid cu pretextul unei prestanţe distante, pentru care membrii grupului sunt cunoscuti pe scena si in backstage. Leaderul-vocal a raspuns totusi amabil cu verva si surasuri, atunci cand l-am salutat cu „Bonjour Monsieur Vorphalack, bien venu en Roumanie!”. In concert, dialogul cu audienta a fost exclusiv muzical, potenţat de proiectii video cu scene micro-macro-cosmice si punctat de cate un raspicat „merci” ori scurte introduceri severe de genul “I want you to show me the way to the Baphomet’s throne!”. In general, atitudinea angajata a frontmanului Samael este centru de atentie, acesta reusind sa induca atmosfera de iminenţă a versurilor, chiar si atunci cand declama cu gravitate o banala lista de capitale (inclusiv Bucurestiul), invitand lumea la miscari sincron de brate pe textul piesei On earth. A fost, de altfel, singurul gest "prietenesc" intr-o serie de momente combativ-teatrale precum Shining kingdom, Moongate, High above, Chosen race sau The ones who came before. 

"Cross your faith,
Join your hands
Tomorrow holds another day!"

"On Earth, we're all!
Touching the sky with our hands!"